Ca mediator intercultural și reprezentant al Comunității Latino-americane din Cluj Napoca, mi-a revenit sarcina și astfel, oportunitatea de a pregăti o mâncare tradiţională. Dat fiind faptul că nu sunt pasionat de arta culinară, doar când vine vorba de o expoziţie culinară, m-am consultat cu membrii grupului și câteva persoane s-au oferit să pregătească o mâncare cu specific peruan. Doresc să le mulțumesc pe această cale fetelor: Estefania, Patricia și Alma pentru implicare și să le felicit pentru preparatele culinare foarte gustoase. Cu toate că problema platoului principal era soluționată, doream ceva mai mult. Și așa a început povestea multiculturalismului cu gust dulce.
Deoarece frumoasa mea soție Daniela este pasionată de patiserie, m-am consultat cu ea și a decis să mă ajute să fac un tort pentru toți participanții, având ca temă multiculturalismul şi interculturalitate din oraşul Cluj. Ne-am tot gândit ce aspect ar trebui sa aibă, ce formă, ce să reprezinte și în același timp să fie și de impact. Printre multe idei și opinii am ales să facem un tort mare, evident, în centrul tortului ne-am gândit să punem harta României și de jur împrejur steagurile tuturor comunităților. Și deci la treabă!
Am făcut lista ingredientelor necesare, Daniela a calculat cu meticulozitate cantitățile pentru blat, creme, pasta de zahăr, decorațiuni. Totul relativ simplu de cumpărat. Simplu până în momentul în care pe raftul magazinului nu erau toate produsele necesare nouă. Am făcut cumpărăturile de baza, renunțând la unele produse, înlocuind altele.
Ajunși acasă, soția mea m-a pus în gardă: adu-mi mixerul, vreau aici 20 de linguri de făină, îmi programezi cuptorul la 180°?
După aproximativ 3 ore, cele trei blaturi mari și pufoase erau gata. Urma ca a doua zi să continuăm, dar rămânea problema coloranților alimentari, și deci partea decorativă era pusă sub semnul întrebării.
A doua zi, cu entuziasm am reluat pregătirile. Cu abilitate soția mea a făcut pasta de zahăr, apoi umplerea blaturilor cu creme şi fructe a decurs rapid. Acoperirea lui cu foaia de zahăr ne-a dat puțină bătaie de cap, datorită mărimii, fragilități foii, dar am reușit. A mai rămas să cumpăr din alt magazin culorile necesare, pentru a colora pasta de zahăr rămasă și a o aplica în forma hărții și a steagurilor. Odată cumpărate cele 3 culori de bază: roșu, galben, albastru (care urma să le combinăm pentru a obține și celelalte culori ale steagurilor), fericiți că eram pe terminate și nerăbdători să vedem rezultatul, a apărut o altă decepție – două culori: roșul și galbenul, nu erau suficient de puternice.
Pasta colorată avea o tentă roz și crem. Soția mea a început să se streseze, că nu avansam și nici nu aveam cum să finalizăm decorațiunile cu acei coloranţi. Am fugit repede la alt supermarket, spunându-i prin telefon ce găseam și puteam înlocui, dat fiind că aveam albastrul și albul, ne lipsea ceva roșu, galben, verde și negru. Ca alternativă am găsit biluțe ornamentale, dar problema era că unele erau rotunde, altele bastonașe, floricele și mai mult, nu am găsit toate culorile necesare. Pe de altă parte Daniela și-a sunat mama și prietena cu care face torturi, întrebând cu ce să înlocuiască sau ce să folosească.
I-a fost sugerată ideea salvatoare: nucă de cocos rasă colorată, doar că nu se găsește decât într-un supermarket care e mai departe de unde locuim. Sunând la recepție clienți și întrebând dacă au pe stoc cele 4 culori disponibile: roșu, galben, albastru, verde – i s-a spus că da și astfel am mers acolo de urgență. Era deja târziu, mai aveam la dispoziție în jur de o oră, organizatorii cerându-ne să fim acolo la 18.30 și eu eram doar în drum spre magazin.
Ajuns, surpriza descurajantă: am găsit nucă de cocos doar de culoare galbenă și albastră. Descurajat le-am cumpărat, dar ca siguranţă am cumpărat şi un colorant alimentar roşu de altă marcă. Ajuns acasă, minutele ne erau numărate pentru a termina steagurile şi a rezolva problema lipsei culorilor. În faţa presiunii timpului şi a nenumăratelor telefoane de la organizatori, a fost inevitabilă folosirea geniului culinar.
Corecta combinaţie a culorilor primare şi pigmentarea uşoară a nucii de cocos a făcut ca nici un steag a distinselor comunităţi care trăiesc în Cluj să lipsească de la întâlnirea celui de-al II-lea Festival de Migrație și Drepturile Omului.
Articol publicat în ACCENTbasarabean Nr. 6
Alex Jacho, Peru