De la solidaritate la vigilență, FIDO este la fel de angajat ca întotdeauna în misiunea noastră. Suntem alarmați de practicile represive desfășurate în țări din întreaga lume.
În câteva săptămâni, lumea a fost cufundată în cea mai mare criză globală de sănătate prin care a trecut-o în aproape un secol, zguduită de răspândirea COVID-19, declarată pandemie la 11 martie de Organizația Mondială a Sănătății. Până în prezent, există aproximativ jumătate de milion de cazuri confirmate la nivel mondial și cel puțin 21.000 de persoane au murit ca urmare a infecției cu virus în 163 de țări (Sursa: OMS).
Crizele extraordinare necesită măsuri extraordinare: detenție obligatorie, carantine, închideri la frontiere, interdicții de călătorie, închideri de afaceri, rechiziție de echipament medical, izolare, etc. Inițiativele guvernamentale se înmulțesc în încercarea de a încetini răspândirea virusului; un răspuns atât de robust poate fi justificat pentru a proteja dreptul la sănătate pentru toți, dar înseamnă că organizațiile pentru drepturile omului trebuie să fie extrem de vigilente. Datoria noastră este să ne asigurăm că aceste inițiative sunt proporționale și justificate.
Combaterea COVID-19 nu trebuie să fie folosită ca pretext de către statele autoritare pentru a spori adoptarea de măsuri care restricționează libertățile și înăbușesc vocile disidente. De asemenea, nu ar trebui să fie o scuză pentru statele cu tradiții democratice consacrate pentru a submina drepturile economice și sociale ale populațiilor lor prin acțiuni antisociale, în special în ceea ce privește drepturile muncii.
Drepturi
În cazul în care aceste măsuri sunt necesare, guvernele trebuie să garanteze drepturile la viață, sănătate, locuințe, un nivel de trai adecvat și acces la alimente și apă, în special pentru cei cu cel mai mare risc și pentru care costul crizei de sănătate este deosebit de mare. Ar trebui să se acorde sprijin direcționat refugiaților, migranților și solicitanților de azil, precum și persoanelor fără adăpost. Muncitorii cu salarii mici și din sectorul informal ar trebui să primească sprijin prioritar. Trebuie să se țină seama de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor în vârstă și ale persoanelor din închisoare sau în detenție, precum și modul în care criza afectează în mod disproporționat femeile și fetele.
Drepturile omului trebuie să rămână în centrul deliberărilor statelor. Acest lucru a fost afirmat la 16 martie de un grup de experți în domeniul drepturilor omului al Națiunilor Unite, care a cerut statelor să nu abuzeze de măsurile de securitate ca răspunsul la focarul de coronavirus.
Abuzuri
În ciuda acestui apel, FIDH și cele 192 de organizații membre au observat abuzuri alarmante. Statele arată o lipsă flagrantă de transparență în gestionarea crizei de sănătate și restricționează în mod abuziv libertatea de exprimare, în special online și dreptul la informație, toate în încercarea de a evita diseminarea informațiilor de interes public considerate potențial jenante pentru guvern.
În China, unde autoritățile l-au hărțuit pe Li Wenliang, medicul care a pornit alarma cu privire la noul virus, toate informațiile independente despre situație au fost suprimate. De asemenea, se poate pune sub semnul întrebării realitatea situației din Coreea de Nord, Myanmar sau Laos, de exemplu, atunci când rata cazurilor raportate este deosebit de mică (nu există cazuri identificate în Coreea de Nord potrivit surselor oficiale) și lipsa de informații poate avea consecințe grave asupra răspândirii virusului. Aceeași situație există și în Rusia, care se învecinează cu China, unde numărul de cazuri înregistrate oficial era de doar 658 la 144,5 milioane de locuitori la 26 martie.
În Honduras, poliția a profitat de starea de urgență impusă de guvern pentru a prinde un lider de opoziție pe 17 martie. În Israel, statul folosește unități de informații pentru a-i urmări pe cei care s-au testat pozitiv pentru Covid-19.
FIDO îndeamnă Statele să adopte o abordare bazată pe solidaritate și respectarea drepturilor omului în lupta lor împotriva Covid-19.
Respectarea caracterului excepțional și temporar al măsurilor de urgență
Măsurile de urgență care încalcă sau restricționează drepturile omului trebuie să dețină un caracter public și să respecte cadrul propus de Dreptul Internațional. Restricțiile privind libertatea de mișcare și măsurile de carantină pot fi necesare, însă acestea trebuie limitate strict la durata și nivelul necesare pentru a controla răspândirea virusului. Statele vor fi nevoite să își asume măsurile potrivite și necesare pentru a asigura revenirea la situația existentă înaintea izbucnirii crizei pandemice.
Dreptul Internațional prevede că orice măsură de derogare de la dreptul obișnuit trebuie să fie „în conformitate cu legea” și „necesară într-o societate democratică” pentru a proteja „securitatea națională”, „siguranța publică”, „ordinea publică”, „sănătatea publică” sau „drepturile și libertățile altora”.
Această criză nu trebuie să servească pentru a reduce în mod nejustificat acținuile societății civile și pentru a împiedica apărarea drepturilor omului
Susținătorii drepturilor omului pot fi, chiar și în perioadele liniștite, ținta atacurilor, amenințărilor și intimidărilor la scală largă. Lupta împotriva COVID-19 nu ar trebui folosită ca pretext de unele state pentru a comite sau întări abuzurile împotriva apărătorilor drepturilor omului.
În această privință, FIDO este îngrijorată de faptul că anumite măsuri de supraveghere și control ale populației, introduse în contextul acestei crize, sunt utilizate pentru a reprima voci disidente și că sunt luate măsuri restrictive pentru a submina drepturile apărătorilor drepturilor omului.
China, de exemplu, a solicitat tuturor cetățenilor săi să instaleze o aplicație pe smartphone-urile lor pentru a le monitoriza starea de sănătate, locația și accesul la spațiile publice. Deși această măsură suplimentară de control social nu vizează în mod specific reprezentanții drepturilor omului în acest context, suntem îngrijorați că aceasta ar putea fi folosită în urma crizei pandemice pentru a monitoriza și a suprima mișcările sociale.
În mod similar, în Rusia, autoritățile au început să instaleze camere de recunoaștere facială pentru localizarea persoanelor care au încălcat măsurile de carantină. Având în vedere tendința autorităților ruse cu privire la încălcările drepturilor omului, există riscul ca aceste tehnologii să poată fi folosite pentru a hărțui demonstranții pașnici după ce criza s-a încheiat.
Persoanele care sunt expuse în mod constant în fața virusului sau care sunt vulnerabile situației ar trebui să primească sprijin consolidat și adaptat. Peste tot, măsurile de izolare se înmulțesc și devin mai stricte. În timp ce adoptarea lor este adesea justificată din punct de vedere al sănătății, aplicarea acestora poate avea consecințe deosebit de grave pentru persoanele care se confruntă cu discriminare pe motive de statut, sex, clasă, dizabilitate, vârstă.
Mulți oameni nu au unde să se refugieze sau sunt nevoiți să trăiască în condiții neconforme și insalubre. În Franța, persoanele fără adăpost, care nu au altă opțiune decât să rămână pe stradă, au fost amendate și pedepsite, în condițiile în care ajutorul de care au beneficiat a fost mult prea mic sau chiar inexistent pentru a se proteja de virus și pentru a răspunde nevoilor lor cele mai de bază ( cum ar fi locuința și mâncarea).
Cum pot fi respectate măsurile de izolare pentru persoanele cu dizabilități, care sunt adesea dependente de ajutorul rudelor sau a personalului specializat?
Impactul asupra femeilor și fetelor a fost disproporționat
Pentru multe femei, izolarea la domiciliu a propagat creșterea riscului de a fi expuse violenței în familie. Supraaglomerarea spitalelor și lipsa echipamentelor limitează și mai mult accesul femeilor la proceduri de avort. Spre exemplu în statele americane Texas și Ohio avortul a fost plasat pe lista operaților care nu sunt urgente. Statele au nevoie urgent să dezvolte mecanisme speciale de combatere a violenței împotriva femeilor, să ofere sprijin adecvat victimelor și, în ansamblu, să ofere un răspuns la COVID-19 care să țină seama de impactul general al pandemiei.
De asemenea, întreprinderile trebuie să își îndeplinească rolul lor, asigurându-se că protejează integritatea angajaților lor, care prezintă un risc deosebit în fața virusului din cauza activității lor din domeniul specific, ospitalier, de contact direct cu publicul sau de îngrijire. Dacă companiile nu dețin echipamentele necesare sau nu sunt în măsură să garanteze un mediu de lucru care respectă recomandările de sănătate, atunci guvernele trebuie să ofere mijloacele, legale sau financiare, pentru a permite persoanelor expuse riscului infectării să își exercite dreptul la viață și sănătate fără a fi nevoite să aleagă între acest drept și statutul de angajat.
În numele solidarității naționale, guvernele trebuie să pună la dispoziție măsuri specifice pentru susținerea celor care se luptă pentru combaterea COVID-19.
Drepturile omului nu trebuie să devină o victimă a acestei crize
În acest scop, fiecare măsură luată pentru a combate criza generată de acest virus trebuie să fie justificată și proporțională, exercitată fără discriminare și într-un termen rezonabil.
FIDO își exprimă susținerea pentru toți cei implicați în lupta împotriva pandemiei COVID-19 și se alătură eforturilor ONG-urilor și persoanelor care se angajează să se asigure că această criză nu este o oportunitate de a restrânge drepturile omului. Încurajăm solidaritatea și vigilența.
