Liga Apararii
Drepturilor Omului,
Filiala Cluj

Ȋntre România şi Maroc

În urmă cu 6 luni la o discuţie într-o cafenea cu un prieten am auzit prima dată despre Asociaţia Lado şi proiectele interesante pe care le desfăşoară la Cluj. Asta a fost şi prima dată când am auzit că există o asociaţie care e interesată de străinii rezidenţi în România şi am fost extrem de fericit. Ȋn sfârşit cuiva îi pasă şi de noi!

A doua zi m-am dus la institut să fac cunoştinţă cu consilierii cu dorinţa de a mă implica. Eu locuiesc la Cluj de mai bine de 3 ani, dar cu toate acestea aveam încă multe întrebări şi multe nelămuriri cu privire la ţara gazdă. Ȋncă nu eram complet integrat, acomodat în România.  România este atât de diferită de Maroc. Trecând peste diferenţele religioase, evidente, eu venind dintr-o ţară musulmană, mai sunt multe alte aspecte cu care trebuie să mă obişnuiesc la noua mea viaţă în România. Consilierii au fost foarte drăguţi şi răbdători cu mine, mi-au explicat şi mi-au dat un răspuns la multe din întrebările mele.
 
De la prima întâlnire am decis să intru în comunitatea de migranţi cu care se ocupă Asociaţia. Oamenii erau doritori să ajute, oameni sinceri, cu suflet mare. Nu ştiam exact la ce îmi va fi de folos, dar măcar îmi voi face prieteni, mă gândeam eu atunci. Ȋnsă proiectele nu au întârziat să apară: un curs de limba română şi apoi un al doilea de web design, de la care chiar am avut multe de învăţat. Datorită acestui curs m-am simţit impulsionat să încerc din nou să găsesc o slujbă la Cluj. Mai încercasem înainte ani întregi, dar atunci eram ignorant. Ȋnsă văzându-mă cu cele două diplome în mână, între timp am ajuns la un nivel mai avansat cu limba română şi lărgindu-mi baza de cunoştinţe în informatică am aplicat la mai multe job-uri. Iar în mai puţin de trei luni am găsit locul de muncă la care lucrez în prezent. 
 
Când cele două cursuri s-au terminat au urmat seminarii pe baza de proiect în care fiecare ne prezentam şi vorbeam despre ţara mamă, ţara din care venim. Atunci am început să îi cunosc mai bine pe colegii mei şi tot atunci am descoperit că toţi ne lovim cam de aceleaşi probleme în România. Am dezbătut multe subiecte, însă în toate ne asemănam destul de mult, deşi fiecare venim din altă ţară. De exemplu lucrurile care ne lipsesc nouă în România şi cele după care suferim din ţara mamă, în cazul meu, Maroc. 
Mie personal îmi e dor de viaţa socială de acolo, de cafenelele cu scaunele orientate spre stradă în care poţi să stai şi să priveşti spectacolul străzii fără să fii considerat nebun, singuratic sau bârfitor. Ȋmi e dor de bazar, de pieţele noastre tradiţionale în care să te pierzi zile întregi, să negociezi şi să stai la taclale cu vânzătorii. Aici cumpărăturile le facem la Mall într-un loc rece şi care nu îşi pune amprenta cu nimic pe produsele pe care le cumperi. 
 
Ȋmi e dor să ies într-un local şi să primesc un ceai adevărat, precum ceaiul marocan făcut din plante şi mentă, nu cele servite aici din pliculeţe puternic îndulcite. Ȋmi e dor de mâncarea din ţara mea şi nu atât de anumite reţete, cât sufăr după diversitatea preparatelor de acolo. Aşa ca idee, în Casablanca pe o stradă avem 3 cofetării, iar în Cluj sunt cam tot atâtea în tot oraşul. Avem zeci de feluri de pâine, de fructe, de legume, pe care aici nu le găsesc şi nici nu le pot aduce. Bineînţeles că îmi e dor de familie şi de prietenii mei de acolo, dar mai departe de toate sunt supărat că aici e foarte greu să îţi faci un prieten adevărat, care să nu fie pe interes, un om căruia să îi pese cu adevărat de tine! Noroc cu soţia şi fiul meu care îmi sunt alături la bine şi la rău!
 
Ȋn urma seminariilor mi-am facut multe cunoştinte noi, am cunoscut mulţi străini ce locuiesc la Cluj, am legat prietenii care sper să fie de durată şi Asociaţia să reuşească să ne ţină împreună, deoarece comunitatea din Cluj e una cu oameni foarte frumoşi de la care sunt multe de învăţat! 
 
Articol publicat în Revista Migrant în România Nr. 15.
 
Samir Moukhliss
share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrDigg thisPin on PinterestPrint this pageEmail this to someone
Posted in STIRI LADO Tagged with:

Blog

NE GĂSEȘTI AICI

Aboneaza-te la newsletter

Adresa Email: